M-am gandit la asta mai ales in urma ultimelor evenimente legate de disparitia Madalinei Manole si a altor artisti de marca ai Romaniei. Cat timp au existat, valoarea lor a trebuit sa se raporteze nonvalorii cvasiunanime, iar cand nu au mai existat valoarea lor s-a impartit la 1 (unu) si a rezultat simplu ... VALOAREA. Cat despre vizibilitate, cercetare, aflare a omului sau a artistului timpul se opreste pentru cateva zile sau saptamani, pana la urmatorul eveniment. Astfel timpul lor inseamna, daca-l punem intr-o ecuatie VALOARE - nNONVALORI= -VALOARE + zile X VALOARE = UITARE, NEPASARE. Ei sunt un fel de stele care stralucesc puternic, iar apoi cad. Au privilegiul insa de a straluci. Macar pentru cateva zile, ore, etc. Si din cand in cand licaresc peste vreme: in mintea cuiva, in sufletul cuiva, pe buzele cuiva sau in constiinta unora.
Daca personaje puternice sau importante sunt mistuite de NONVALOARE atunci oamenii simpli la ce se pot raporta. La neputinta? La supravietuire? Care este nucleul lor, viata lor? Nu pare banal sau frustrant sa te compari cu o stea? Steaua noastra este de aceea mica lume pe care ne-o cream: familia, copiii, strazile prafuite pe care le strabatem, autobuzele inghesuite, din ce in ce mai rar vacantele noastre. Ne raportam la lucruri marunte, comune, ordinare, la sabloane. Cum putem straluci insa? Poate fiind multumiti cu noi insine, cu actiunile noastre dar si pentru altii. Pare in acest fel o lume atat de mica! Cum poate fi mare, mareata, universala sau stralucitoare? Dandu-i noi aceasta aura, aceasta dimensiune. In imaginatia noastra, in dorinta noastra, in orizonturile noastre. Nu trebuie sa ne raportam la o lume bidimensionala. Ci trebuie sa cautam toate dimensiunile, sa le strabatem cu truda si sa le infericim asa cum simtim noi. Daca nu reusim acum, poate reusim in alta viata. Intr-o viata de artist, de stea... sau tot de pamantean....