in mantia de catifea neagra a noptii mi-am infasurat sufletul crezand ca pot fugi departe de agitatia zilei, asa mi-am odihnit sufletul si trupul dar mintea a plecat in departate zari, a colindat lumea cu muntii si oceanele, cu intinderile ce par a fi nesfarsite, de gheata si zapada, apoi m-am indreptat spre soarele fierbinte al deserturilor, mi-am incalzit sufletul in baie fierbinte de nisip si asa...usor, usor, obosita de colindat m-am intors sub mantia noptii, dar deja nu mai era intuneric, caci in noaptea intunecata straluceam de fericire ca o stea pe bolta cereasca, magia noptii isi facuse efectul.