A uita nu inseamna a fi neaparat nepasator. Omul uita pentru ca in viata lui au loc evenimente care acopera trecutul. Evenimentele, zilele sunt ca niste carari. Le strabati dar e f posibil sa nu te mai intorci inapoi. Si in acest fel cararea ramane nebatatorita, se pierde si este acoperita de iarba sau de apa. Sunt carari insa care raman si care sunt determinate de emotii foarte puternice precum disparitia cuiva drag din diverse motive: moarte, despartire, etc. Moartea poate fi inlocuita prin viata am putea spune. Da, dar in niciun caz prin alta viata a celui ce a avut viata - cea pe care o cunoastem noi. "Mortul" ramane in mintea noastra viu, prin amintiri, vorbe, evenimente si traieste atat timp cat mai traim noi si tot asa... pana moare definitiv. Suna cam cinic probabil, dar asta e crudul adevar.
Acum despre despartire. Aici la o analiza rece lucrurile par mai simple, nu? Dispare persoana iubita, apare alta persoana care inlocuieste golul ramas. Si este tot in viata. Nu? Firesc ca da! :)))))) Dar oare e atat de simplu? Un om este egal cu Alt om?? Niciodata. Diferentele si asemanarile dintre noi creaza lumea. Atat de diversa, de colorata, de zbuciumata, de urata sau de frumoasa. Cred ca important este ca vechile carari sa le respecti si sa nu le privesti doar cu admiratie, evlavie, nostalgie sau in mister precum vechile sau foarte vechile manastiri ori precum vechii sau foarte vechii munti. Niciodata nu trebuie sa uiti trecutul pentru ca el inseamna experienta ta, trairea ta, ochii, lumina sau intunericul tau. Trecutul este singurul tau dascal adevarat. Daca il intelegi, firesc. Daca nu il intelegi vei trai numai in viitor. Adica in speranta, in desartaciune, in destin. Prezentul cea mai scurta clipa. Te-ai gandit la asta? La timpul fizic in care trebuie sa iei o decizie??? Inseamna o milisecunda sau o secunda, poate cel mult un minut daca suntem filosofi....:) Trecutul inseamna inseamna cu mult mai mult, iar viitorul .....