..buna seara..crudutza prin zona ..dar cu \\\"amintiri\\\"vechi frumoase...incerc sa definesc si sa dezbat o parte din subiectul postat de administrator...dandu-ma cu parerea...Nu oglinda ci imaginea de sine contează foarte mult. De multe ori ea îmbracă un chip de moment, de fapt, o stare de spirit! Cu totzii avem un ideal de frumusetze şi cu totzii vrem să arătăm bine. Uneori aceste dorintze ne sunt educate prin atitudinea părintzilor fatză de cum ni s-a spus că arătăm, cum ne-au format imaginea de sine pentru că tot din copilărie ni se trag frustrările şi complexele de inferioritate. Dacă suntem mereu nemultzumitzi, ne vedem mereu urâtzi şi suntem încrâncenatzi să schimbam de fiecare dată ceva.
Dacă nu ne acceptam aşa cum suntem, nu facem decât să cultivam un gând bolnăvicios şi asta ne va obosi! N-ar fi aiurea să fim perfecţionişti, să schimbăm mereu ceva?( să nu ne placă ochii, tenul sau,cum zambim…multe din acestea sunt femeiesti..dar va regasiti si voi...) Ar fi ca şi cum n-am mai şti la un moment dat cine suntem!
Sa ne educam ca să ne simtzim mai frumoşi decât suntem si vom fi câştigatzi de două ori: vom trăi pozitiv şi ne vom păstra sănătatea mintală! Sa ne păstram tonusul optimist şi sa nu mai fim obsedatzi de defecte! Dacă vom fi mulţumitzi de noi în interior asta va modifica chipul şi va convinge în jur că frumusetzea noastra e unică...!
Dacă suntem tot timpul taciturni, încrâncenatzi, răvăşitzi,acest lucru se imprimă imediat iar seninătatea de pe chip va dispare. Este chiar foarte bine că suntem diferitzi, ceea ce trebuie să învăţăm despre singura cosmetizare permisă este igiena… Sa ne privim o dată pe zi în oglindă, nu prea des, pentru ca putem face o obsesie pentru că tocmai ne-am mai găsit un defect, iar să ne tot plângem de acest lucru ne poate schimba încet încet comportamentul, devenim banali şi artificiali…,
Avem mai multă nevoie de iubire decât să fim admiratzi. Sunt oameni mai putzini frumoşi ( ca trăsături ) dar simpatici, carismatici şi plini de viatză care-s deosebitzi prin astfel de calitătzi ,şi sunt frumusetzi aride care pot trece neobservate şi nu-tzi spun nimic.
Suntem făcutzi să fim privitzi de altzii, nu de noi înşine, tot ce trebuie să facem noi e să avem grijă să nu ne urâtzim sufletul, să păstrăm drumul drept, să ne simtzim bine cu noi şi să eliminăm orice luptă cu sinele. Sa lăsam modelele de le T.V. şi din reviste, toate sunt retuşuri, pe podium urcă artificialul, se pune accent mai mult pe imagine şi pe trup perfect.Tot ce vedem este professional şi numai pentru imagine – o imagine fără suflet!
Toate aparentzele sunt efemere! Cei mai multzi dintre noi nu concurăm în nici o competitzie, ce trebuie să urmărim e păstrarea unui singur atribut: armonia, naturaletzea a ceea ce urmărim, să vedem, să vrem să fim şi ce suntem de fapt! Sa ne gândim mai mult la ceea ce avem de dăruit şi la un interior frumos, degeaba mascăm defecte cu pretzul înghesuirii în întuneric a complexelor şi a suferintzelor de tot felul!
Cine spunea că frumusetzeea vine din interior avea dreptate, important e să devenim frumosi după ce devenim buni pentru cei din jurul nostru ,numai aşa sănătatea şi frumusetzea vor fi nu numai o particularitate a fizicului nostru ci şi a spiritului!Sa căutam să ne păstram o frumusetze naturală, nu una găunoasă şi să ne împăcam cu sinele nostru devenindu-ne propriul nostru prieten şi nu judecător... Într-o zi frumusetzeea poate seca ca un râuletz dacă nu va avea drept izvor sufletul nostru!..asa vad eu seductia si fericirea...voi ce ziceti?

Sa seduci??? Da! Dar cred ca mai important e sa oferi incredere, dragoste, respect...
Femeile, atat de controversate...:))) Barbatii, (uneori), atat de copii...:))) Si ei, si ele, au nevoie de INCREDERE in sine si in partener!!!! Si ei si ele, au nevoie de protectie, atentie, interes din partea partenerului!!! Si daca TU ai oferit toate astea, si EA, si EL, este \\\\\\\"sedus\\\\\\\"... cel putin asa cred eu!
La mine chiar functioneaza! daca am ajuns sa am incredere, EL nu cred ca mai are prea mult \\\\\\\"de munca\\\\\\\"... :))

ce-ar fi sa ne spui chiar tu, cum seduci o femeie?

referitor la ce-ai scris tu...nu cred ca felul in care iubesti conteaza, ci conteaza sa intuiesti ceea ce-si doreste partenerul si sa-i oferi acel lucru, poate ea nu-si doreste tandrete, mangaiere, nu un barbat romantic dar care sa nu o poata ocroti, ci un barbat puternic alaturi de care sa se simta in siguranta, evident ca asta nu inseamna ca acel barbat puternic sa se poarte ca un animal, dar cred ca fiecare in felul lui are si parti bune si rele, totul conteaza de cealalata persoana sa le descopere si sa stie sa le stimuleze zi de zi...pentru a ajunge acolo unde-si doreste!
eu as considera ca sunt sedusa atunci cand privita in ochi as uita cine sunt, unde sunt, pt. o fractiune de secunda m-as regasi in privirea lui si dandu-mis eama de asta, as rosi de emotie

o femeie n-am sedus niciodata :)
cat despre barbati, prefer sa ma seduca ei, totusi au fost si cazuri cand o anumita persoana n-a facut niciun pas, desi ma lasam sedusa
atunci am decis ca e cazul sa actionez eu, fiindca-l doream
nu cred ca exista tehnici de baza si reguli
totul tine de chimie, este sau nu este