Toamna. Ce faci toamna? Numeri clipele trecute, numeri anii ce-au trecut. Toamna poate exprima fiecare stare sufleteasca, poate de aceea este anotimpul complet.
Bucuria - razele soarelui care inunda coloritul fantastic. La un moment dat ai impresia ca frunzele, cladirile, oamenii si strada iau foc.
Nehotararea, schimbarea - ziua debuteaza cu o ceata alba ca spuma valurilor, ce coboara pana in pamant urcand apoi spre orizont si lasand loc soarelui bland.
Iubirea si suferinta - fiecare manifestare a toamnei te poate duce cu gandul la aceasta paradigma. Ploaia... ploua rece, ploua rar, ploua des si peste tot, ploua-aievea peste noi, peste apa si pamant, peste-al nostru suflet rotund. Vantul... vantul rece si-apoi cald insoteste ganduri toate si se-abate uneori peste oameni, peste fapte, peste lucruri.
Goliciunea - copaci plini de frunze moarte, stau sa cada peste noi, se aduna-n palcuri toate si dispar fara convoi...
Bogatia - fructe galben-verzi si rosii, struguri mici si mari, seva din pamanturi pare sa se-arate-n chip si fel. Si rotunda si ovala si sub forma unui bob sau destul de mare inca ca sa para chiar un glob.
Teama - frunzele ce stau sa cada tremur, plang si-apoi cad, chiciura ce le inconjoara trup de sticla le-a creat.
Imbratisarea - fiecare nuanta, fiecare ploaie, fiecare gand parca nascut din pamant, se aduna-ntrun nucleu si se-aseasz-n al tau suflet, chiar in mijloc. Aprioric este totul. Este tot ce ai simtit si tot ce ai trait, este micul tau univers colorat - galben, albastru, cenusiu sau gri, rosu aprins sau violet.
Daca oamenii ar fi culori ce stau sa zboare, chiar si cerul, chiar si luna chiar si totul s-ar opri. Ar privi o clipa dara si pe loc ar amuti.
Daca oamenii ar fi ploaie, vai ce tipat ar mai fi. Caci Pamantul din rarunchi s-ar risipi.
Toamna trece insa... sta sa-apara recea iarna cu-a ei mantie de gheata cu-al ei suflu glaciar. Fulgii ei vor stinge insa, focul nostru cald si colorat, vor purta ale noastre ganduri catre zari de nevazut. Departe, departe, catre casa fulgilor din infinit.