Oare mai regasim nuantele de rosu sau de verde printre noi?? Nu stiu ce sa zic. Tindem sa devenim ceea nu suntem. Adica roboti sau inchipuiri pe doua picioare, mergand, stand, dormind sau plangandu-ne de una sau alta. Nu? Acum mai nou, asa ca un fel de coroana de spini, asa-numita criza. Ce fel de criza? Cum ati caracteriza-o? Criza existentiala? Criza economica sau sociala? Criza politica? De ce numai si numai CRIZA??
Daca am mai reusi sa ne bucuram de clipe, de acele clipe despre care va vorbeam demult. Acele clipe care umplu un pahar intr-o clipita, o cupola intr-o secunda sau o viata intr-un moment. Clipele sunt ca un pastel, ca un soare galben-portocaliu, ca o floare a soarelui. Nici macar nu le mai cautam. Am renuntat pana si la ele. Nu? Ma insel oare? Stau si ma gandesc de multe ori... oare avem dreptul sa ne bucuram? Iar cand vorbesc de bucurie ma refer la cele mai profunde, intime si personale lucruri sau evenimente care ma bucura, te bucura, ii bucura, etc., etc. Nu la definitii sau concepte generale. Te poate bucura o partida de whist avand in coltul gurii un trabuc... te poate bucura conducerea unei masini cu o viteza impresionanta... te poate bucura vizionarea unui film bun si palpitant sau citirea unor randuri puerile, naive si luminate.... te poate bucura o baie in mare... sau imbratisarea pamantului verde si cald... te poate bucura clipa de iubire fara cuvinte.... Dar te pot bucura oare amintirile?? Amintirile nu sunt decat capitole pe care le-ai scris, ti-au fost scrise si le-ai citit. Acum nu ai decat sa te gandesti la urmatoarele din viata ta. Cred ca trebuie sa iubim si sa respectam ceea ce avem iar din ceea ce avem sa facem starea de bine, curcubeul rotund si infinit al iubirii, iar cu coada ochiului si cu frantură din mintea noastra sa privim de sus, de foarte de sus clipa traita si unica a miresmei si parfumului ramas in creier, in sange si in carne. Sa nu uitam sa o luam cu noi apoi spre stele sus, si mai sus, si mai sus, aproape de dincolo de infinit....:) Sa intindem mana si sa simtim intr-un final, numai de noi stiut, caldura de demult, pastrata ca-n rarunchii Pamantului, Pamant din care ne-am nascut si-n care ne intoarcem si ne reintalnim printre radacini de viata, apă din ploaie si pietre din munti...